Despre Egoismul Bun și Rău

Despre egoism am mai vorbit și în articolul „ O mamă egoistă” , pe care vă invit să îl citiți dacă nu ați făcut-o încă și spuneți ce credeți voi despre astfel de mame, în secțiunea pentru comentarii de mai jos.

Dar astăzi aș vrea să descurcăm împreună ițele altor aspecte ale egoismului.

Parcă m-a atins nu știu cum spiritul Postului Mare, de m-am apucat în ultimul timp să vorbesc despre păcatele noastre de toate zilele (vezi și articolul despre invidie aici) 😀 . Dar atât timp cât acest fapt (pălăvrăgeala mea adică) ne poate face mai buni, am să continui să îmi spun umila mea părere aici. Iar  voi sunteți cei care vor alege ce merită și ce nu merită atenție sau ce puteți și ce nu puteți folosi din ideile pe care le scriu pe acest blog.

Tuturor ni se spune încă de mici că nu e bine să fii egoist: „împarte jucăriile cu alți copii, împarte dulciurile cu ceilalți, dă-i și mamei, dă-i și lui tati, lasă-i și pe alții să se joace etc.”

Și toți ne simțim vinovați, ca copii sau ca adulți deja, când tânjim după ceva al nostru, dar nu putem să îl avem pentru că părem egoiști: fie că este vorba despre un obiect fizic, sau despre spațiul propriu în casă, sau despre timp cu sine. Când apar așa dorințe, imediat tindem să ne spunem, mustrându-ne: „trebuie să mă gândesc și la ceilalți, cum pot fi atât de egoistă să îmi doresc rujul ăsta, când copilul meu vrea cu disperare o jucărie nouă?”

Suntem toți împotmoliți într-un fel de modestie bolnăvicioasă, ca să nu părem egoiști: vrei ceva cu adevărat, dar tinzi să spui „ei, lasă că, altădată, că nu trebuie , că nu prea vreau de fapt…” găsim tot felul de scuze, ca să păstrăm aparența unei bune educații și a lipsei noastre de egoism, ca apoi să umblăm posomorâți, fără dispoziție și urând pe toată lumea, doar pentru că nu am putut avea acel ceva. Pentru că la nivel de subconștient noi chiar nu înțelegem de ce este nevoie să renunț la acest lucru, pentru că în fond suntem ființe egoiste- așa ne naștem ca să putem supraviețui.

Și atunci când încercăm să smulgem cu forța acest instinct din noi, apar frustrări, furii, crize, certuri etc.

De aceea atunci când ascultam zilele trecute un podcast cu Sarah Knight (las aici link-ul, e o discuție foarte bună, cred eu „iluminatoare”, cumva 😀 ), BAH, mă lovește ideea în moalele capului: „Sigur, zic, e atât de simplu, de ce nu m-am gândit la asta până acum- să împart egoismul în bun și rău (ca orice altceva pe lumea asta)”.

Și iată cum funcționează această tehnică:dacă simți că, privându-te de un lucru, acest fapt te face frustrat, nervos, răzbunător pe cei din jur (care, de fapt, nu poartă nici o vină), atunci e timpul să iei o decizie egoistă și să o argumentezi. Ar suna cam așa „ dacă eu vreau să funcționez bine și să fiu cea mai bună versiune a mea (pentru mine și pentru cei din jur) am nevoie de  asta”.

Ca exemplu ar putea fi vorba despre o oră de liniște, sau somn, ca să te simți apoi liniștit și să îți poți relua activitatea. Asta presupune să îi anunți pe cei din jur că iei o pauză, mergi în altă cameră și te odihnești. Acesta este „egoismul bun”.

Un exemplu de egoism rău este să te tolănești pe canapea (nevoia rămânând aceeași ca esență) și să te aștepți ca toți ceilalți să meargă în vârful degetelor pe lângă tine ca să nu te deranjeze. Ceea ce este incorect față de oamenii din jurul tău : ei nu au ales asta, ei nici măcar nu au fost anunțați că trebuie să își schimbe tonul vocii.

Asta nu înseamnă că putem duce egoismul până la extreme (eu nu prea pot suporta extremele) și să cerem un Rolls Royce, pentru că altfel nu putem funcționa normal 😀 (adică am putea cere, dar nu știu cine se va apuca să îndeplinească aceste dorințe).

Este vorba despre un echilibru al lucrurilor mărunte, dar atât de importante, care ne-ar putea aduce multă armonie în raport cu cei dragi nouă, cu colegii de la muncă, cu șeful, cu părinții etc.

Să ceri și să vorbești despre sentimentele și emoțiile tale nu e o formă de egoism, dacă astfel se va putea ajunge la o mai bună conviețuire, la rezultate mai bune în activitate, la un „EU” mai bun și echilibrat – la cea mai bună versiune a ta.

Spuneți și voi ce credeți despre exprimarea directă a dorințelor și nevoilor voastre, voi cum o faceți în viața de zi cu zi?

Dacă v-a plăcut acest text, faceți share, să ajungă și la alții 🙂 Puteți urmări mai multe pe pagina mea de Facebook și Instagram. Mai revin cu alte teme pe viitor.

Vă cuprind.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s