Cum putem să folosim invidia?

Pe cine invidiezi?

Da, ai văzut bine, este o întrebare incomodă, neplăcută pentru unii dintre noi, dar la care merită să răspundem.

Ziceam că nu ne place să recunoaștem că suntem invidioși. Suntem învățați de mici că invidia este un păcat greu, că nu e bine să îți dorești ceea ce are aproapele tău, că e urât să privești cu jind în grădina vecinului și e mai bine să-ți vezi grădina ta.

Și chiar așa este într-un anumit sens, pentru că invidia poate fi distructivă: te concentrezi pe ceea ce are celălalt și îți faci inimă rea din cauza lipsurilor tale, încât nu mai reușești să te bucuri de ce ai tu.

Mai ales că e greu de evitat tendința asta de a ne compara permanent cu ceilalți: eu versus lumea întreagă.

Și aici vin să întreb iar: pe cine invidiezi? În intimitatea gândurilor tale, fără să trebuiască să spui cuiva, întreabă-te cu toată seriozitatea pentru ce invidiezi acea persoană?

E neplăcut să-ți recunoști în primă fază acest păcat, dar odată ce ai acceptat faptul că poți fi invidios, încearcă să scoți în evidență ce calități (poți chiar să le scrii într-o listă) invidiezi, de fapt. Ce face persoana respectivă și ți-ai dori să faci și tu, căci îți spui cu siguranță „și eu aș putea face asta, sau chiar mai bine”. Fie e vorba despre cântat, desenat, scris, vorbit, lucruri observate la semenii noștri pe rețelele de socializare sau fie e vorba despre unii colegi de muncă, încearcă să vezi ce  fac ei mai bine, ce invidiezi la ei sau ce ți-ar plăcea să faci și tu la fel.

Aceste calități te vor ajuta, odată depistate, scrise frumos în fața ta, să vezi ce îți dorești tu de fapt să faci.  Astfel vei identifica adevăratele tale pasiuni și dorințe, ceea ce cu adevărat ai putea să faci, dar ceva te reține deocamdată.

Și iată la această etapă încearcă să faci încă un efort de voință și să vezi ce îți lipsește, sau mai bine zis de ce instrumente ai nevoie ca să devii la fel de bun ca prietenul tău de pe Facebook sau ca colegul tău de muncă. Ce te-ar putea ajuta? Niște cursuri de oratorică, niște cursuri de copywriting, sau mai multă încredere în sine și dorință de a face primul pas, sau mai mult exercițiu, sau mai multe lecturi sau orice ar putea să te aducă mai aproape de acel ”ideal”, pe care acum îl invidiezi, doar.

Eu priveam cu invidie (cu un fel de admirație și totodată cu o ură voalată) pe cei care citeau mult, mult mai mult ca mine și mai calitativ poate, pe când eu mă pierdeam în lecturile obișnuite de la facultate sau niște cărți ușoare (de umplutură le spuneam eu) pentru relaxare. Invidiam pe cei care fac un lucru constant, fără să umble de la o idee la alta, în realitate nerealizând nimic și pierzând timpul, îi admiram/invidiam pe cei consecvenți care știau ce își doresc și munceau la asta. Eu îi invidiezi pe toți cei care scriu, cei care crează, desenează, dansează, sau orice alt act de creație dus până la capăt- simt că aș putea și eu! De ce nu?

Și iată m-am oprit un pic din activitatea consumatoare de a invidia, mi-am recunoscut sentimentul față de mine însămi (pe ceilalți nici nu-i interesează prea mult, de asta nu vă bateți capul cu ce cred ei) și mi-am făcut lista cu ce anume invidiez eu: consecvența, actul de a scrie, vorbitul unui public larg, lecturi bogate și calitative. Și încerc să văd ce pot face ca să obțin aceste lucruri, cum pot să le aduc mai aproape de mine.

Am făcut doar câțiva pași, micuți dar orientați spre ceea ce îmi doresc:

  1. Când recunosc că sunt invidioasă, nu alung sentimentul rușinos undeva în adâncurile sufletului meu dar încerc să văd obiectul invidiei din spatele persoanei.
  2. Ca să citesc mai mult folosesc orice clipă liberă:când doarme copilul, când merg în transport, când stau în baie etc. Și limitez timpul petrecut pe rețelele de socializare la o oră pe zi (mi-am pus reminder că nu am deplină încredere în mine 😀 );
  3. Mi-am promis că voi scoate două texte pe săptămână pe blog, plus voi căuta să mă informez și să găsesc teme interesante pentru publicul meu (sper să mă țină);
  4. Îmi amintesc mereu, ori de câte ori vreau să renunț, sunt obosită, sau doar lenoasă, îmi amintesc că scopul meu este să scriu! Să fac asta des, să fac asta bine, să mă impun să caut răspunsurile în mine și să le aștern pe hârtie. Apoi îmi amintesc plăcerea pe care o simt stând în fața calculatorului, și scormonindu-mi mintea ca să găsesc cuvântul potrivit.

Iată cam ăștia sunt pașii pe care îi fac ca să obțin ceea ce îmi place și ce îmi doresc de fapt, atunci când simt că invidiez pe cineva.

Ce fac eu se rezumă la următoarele:

  1.  înlătur persoana, adică nu o ignor, ci doar mă axez pe ceea ce face ea, învăț de la ea și o urmăresc pentru a scoate cea mai bună informație de acolo, care, într-un final, m-ar putea ajuta cumva în ceea ce mi-am propus;
  2. mă concentrez asupra lucrului/faptului pe care mi-l doresc, fără să irosesc ură sau energie ”învinuind” subiectul invidiei mele de toate păcatele lumii, nu ajută la nimic 😉

Go for it! Dragii mei, să învățăm ceva și din invidie, căci se poate.

Voi cum vă luptați cu acest sentiment rușinos, scrieți în comentarii mi-ar plăcea să aflu ce credeți voi 🙂

Un gând despre „Cum putem să folosim invidia?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s