Poți fi o mamă bună și atunci când ești furioasă !(?)

Eu am să repet, cred, de muuuulte ori încă: eu nu sunt o mamă perfectă! Eu nici măcar nu tind spre perfecțiune. Dar eu știu că îmi iubesc copilul. Toate mamele știu asta, simt asta și de aici vine sentimentul de vinovăție când copilul nostru ne scoate din sărite.

Yes, he can do this to us 😀

Sentimentul vine din faptul că noi vrem să facem lucrurile corect, să avem cel mai curat copil și casă, să avem cel mai deștept și multilateral dezvoltat copil, să îi băgăm în cap toate lucrurile ”esențiale” de știut până la 3 ani și în stomac numai mâncare sănătoasă. Și toate aceste cerințe curg peste noi ca o avalanșă, ne copleșesc literalmente uneori și atunci când ceva nu merge după plan, sau copilul refuză să se poarte frumos și educat (după cum l-am învățat acasă), atunci fierbe în noi vinovăția și sentimentul de neputință: vrei să lași mâinile în jos, să te așezi pe jos și să începi să plângi, sau mai rău să strigi în gura mare: „copil nerecunoscător și needucat ce ești, fugi din ochii mei!”

Și de multe ori o facem!

Suntem doar oameni și noi, chiar dacă lumea ne atribuie super puteri de mamă, noi rămânem uneori goale și neputincioase în fața furiei și a oboselii sau frustrărilor ce ne iau cu asalt viața liniștită de acasă.

(Vezi și articolul meu despre rutina zilnică cu cel mic în Micile noastre lucruri mari și spune ce crezi în comentarii).

Suntem femei slabe când vinovăția de a fi strigat la cel mic ne copleșește, mai ales că noi știm că îl iubim! Doar noi ne-am promis nouă înșine, că ne vom da viața pentru el, doar noi am făcut un legământ tacit cu noi înșine că vom mări doza de răbdare cheltuită pe zi. Noi am crezut că, devenind mame, vom rămâne și femei: frumoase , cochete, blânde, iubitoare, calde, primitoare etc. De unde  a apărut atunci monstrul acesta furios care strigă și își varsă furia pe toți ai casei și mai ales, ce facem cu el? Îl hrănim, îl ascundem, sau îl mângâiem pe cap și mergem la culcare savurând un ceai din flori de tei?

Eu zic să îl acceptăm, este monstrul nostru, ne place nouă asta sau nu, el face parte din noi și el iese la suprafață doar pentru că îl încărcăm cu prea multe griji și uităm de ceaiul cel cu flori de tei. Și chiar dacă apare, să-l lăsăm să scuipe un pic de foc (undeva după ușa băii sau bucătăriei să nu sperie prea tare pe cei mici) și apoi să vedem unde am făcut pasul care l-a dezlegat din adâncurile sufletului nostru.

Și mai important e să nu-i creștem dimensiunile cu sentimentul de vinovăție complet nelalocul lui: ești om, ți-ai ieșit un pic din limitele răbdării, dar asta nu înseamnă că ți-ai trădat copilul sau că nu-l mai iubești. Dimpotrivă – mama este școala de emoții a copilului și de felul cum vei gestiona tu  furia, va depinde felul cum se va descurca copilul cu ea când o va simți. Și o va simți cu siguranță! Dar el trebuie să țină minte că iubirea nu dispare nicăieri când ești furios, tu ești acolo, tu îl iubești și tocmai din această cauză sau datorită acestui fapt, trebuie să iei atitudine.

Iată deci, ce propun să facem: atunci când copilul tău mai scoate din tine niște fire albe, făcând exact opusul a ceea ce îi spui, încerci atunci să îi vorbești cât mai calm dar serios cu putință, privindu-l în ochi: ”acum sunt prea furioasă ca să iau o decizie privitor la comportamentul tău, dar imediat ce mă calmez voi lua o hotărâre privind pedeapsa pe care o meriți”.

Și așa să facem: fără strigăte, fără pălmuțe la fund, ne detașăm de situație, mergând în altă cameră sau trimitem copilul în camera lui apoi ne vom gândi cum putem întoarce povestea și ce avem de învățat din asta.

Hey, nimeni nu spune că vom reuși din prima, dar trebuie să încercăm, măcar,până devine o obișnuință 😉 .

Acum când monstrul din voi va mai bate la ușă, priviți-l direct în față și spuneți-i că voi nu sunteți vinovate că el vrea să iasă afară, dați-i ceva dulce și mergeți la un salon de frumusețe pentru că meritați și pentru că tot vine primăvara.

Dacă acest articol ți-a lăsat o umbră de zâmbet sau un gând bun, distribuie-l mai departe. Poți urmări mai multe pe pagina mea de Facebook și Instagram.

Vă cuprind.

 

Un gând despre „Poți fi o mamă bună și atunci când ești furioasă !(?)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s