Cine suntem noi, Femeile care stau acasă cu copiii?

Atunci când trăim (încă) în era emancipării femeii și se dorește implicarea tot mai activă a acesteia în toate domeniile vieții: în cel social,  în cel al  afacerilor, al politicii etc., puțini sunt cei care recunosc meritele femeii în societate și din păcate și mai puțini sunt cei care o susțin pe femeia casnică.

Se știe că femeile nu prea se iubesc între ele, sunt acuzate mereu de invidie și de lipsă de solidaritate feminină, însă eu am să încerc să fac o pledoarie în favoarea femeilor și am să le apăr de gurile rele, pentru că știu cum e să fii una.

Mama mea a fost casnică după destrămarea uniunii sovietice. Asta e, nu toată lumea e capabilă să se adapteze ușor noilor condiții create parcă peste noapte, și astfel am avut-o pe mama acasă, aproape toată copilăria și adolescența mea și tot ea a fost cea care îngrijea de pământul pe care l-am primit după căderea sovhozurilor  (mai ales că tata pleca la muncă peste hotare ca să mai câștige un ban). Dar nimeni nu va îndrăzni vreodată să spună că mama este o femeie limitată, că este una care nu a văzut nimic la viața ei și că nu prea știe ce să vorbească.

Căci cam așa îmi pare că sunt văzute astăzi femeile care aleg să stea acasă lângă copiii lor, să îngrijească de gospodărie: niște ignorante, niște femei întreținute, niște femei lipsite de ambiții și voință și dacă nu ești carieristă ești foarte prost văzută de ceilalți în societate.

Dacă nu ești o femeie care are job sau o afacere proprie, dacă nu ești una care e gata să lase copiii cu bona/bunica/vecina, ca să revină cât mai repede în rândul muncitorilor, e de rău. Adică astfel de femei nu mai sunt femei adevărate. E aproape un păcat să spună cineva că ar vrea să stea acasă cu copiii, că ei îi place să fie casnică, atunci se începe potopul de reproșuri și întrebări: dar ce vei vedea tu, dar cu cine vei comunica, vei fi limitată, nu vei ști nimic afară de scutece și mâncare pentru copii, te îngropi singură acasă.

E adevărat? Sau sunt eu prea critică?

Spun asta pentru că, până să nasc, eu eram cea care săream cu gura și ziceam că nu e normal ( auzi expertul cum vorbea), dar vai! E absolut inadmisibil ca o femeie să nu vrea să muncească, să fie liberă, independentă financiar, să aibă mândria de a fi parte a unei societăți în forfotă. Eu eram cea care spuneam că o femeie ce stă acasă putrezește, lâncezește, îmbătrânește și se prostește.

Și-apoi soarta mi-a jucat renghiul (ca de fiecare dată când ziceam expresia cu „eu niciodată…!”) și a început să îmi placă să stau cu Vladimir al meu acasă. A început să îmi placă să am timp pentru citit, să am timp pentru a găti ceva gustos cu el, sau să ne hârjonim dimineața până târziu, sau să mă bucur de succesele lui mici, să îl văd schimbându-se și crescând de la o zi la alta. A început să îmi placă să stau acasă!

Da, încă vreau să ies la muncă, da, încă vreau toate acele lucruri de altă dată, dar parcă ele pălesc, cumva, când momentele acestea unice de #momlife vin să le ia locul.

Și stând acasă nu mă văd deloc putrezind sau devenind mai proastă, dimpotrivă încerc să îmi  mențin creierul mereu în mișcare cu ceva noutăți, cu lecturi, cu subiecte care nici nu mă interesau altădată. Sper că atunci când voi reveni la muncă, voi fi chiar mai bine pregătită sa apuc taurul de coarne decât eram până la concediul meu, pentru că stând acasă eu cresc, eu citesc, eu mă informez, eu scriu, eu vorbesc, eu am răbdare, eu devin alt om câte un pic. Un om mai bun, îmi place să cred.

De asta vă îndemn să nu mai judecăm o femeie dacă vrea să stea acasă, să n-o judecăm dacă vrea mai repede să iasă la serviciu, să n-o judecăm dacă nu vrea copii( „cum să nu vrei copii? Nu știi ce bucurie sunt ei?” -sunt întrebările tipice care nu trebuie să fie puse) să nu judecăm dacă nu vrea să se mărite, sau dacă vrea să se mărite. Să nu judecăm pe nimeni, noi toți suntem asemănători și totuși atât de diferiți!

Dacă v-a plăcut acest text, faceți share, să ajungă și la alții 🙂  Puteți urmări mai multe pe pagina mea de Facebook și Instagram.

Vă cuprind.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s