Câte mame am în mine de fapt?

Am făcut unele observații pe teren 😀

Sau mai bine zis, observații introspective, deși s-ar putea să ghicesc starea mai multor mame prin aceste gânduri ale mele de azi.

Vă povesteam săptămâna trecută că Vladimir a  avut o viroză și am mers cu el la spital. Eu de fapt nu fac mare panică din nimic, dar în cazul dat copilul avea o respirație aspră, mai rapidă decât de obicei și eu chiar nu știam ce să-i fac acasă.

Am fost deci la spital două zile, taman în weekend și am primit acolo ajutorul de care era nevoie. Și vă recomand și vouă să vă adresați medicului ori de câte ori vi se pare ceva suspect cu copilul, nu lăsați până în ultimul moment, nu încercați soarta, nu vă ocupați cu automedicația, medicii vor ști mai bine ce este de făcut.

Și în timpul șederii mele acolo am observat câteva lucruri care mi-au dat de gândit. Am văzut, cumva, fazele prin care trece o mamă de la nașterea bebelușului până la perioada de școală/grădiniță(sau poate și mai departe).

Eu am găsit trei, voi poate veți avea o altă clasificare, ori s-ar putea chiar să nu fiți întru totul de acord cu mine. Vă rog să scrieți în comentarii ce părere aveți.

  1. Prima fază este cea a gânguritului de cuvinte frumoase și drăgălașe la urechiușele copilului, este faza cea mai frumoasă cu mângâieri, cu declarații de iubire la fiecare plâns, o etapă în care mama este emotivă și super protectoare și super grijulie. Am numit-o faza pufuleț.
  2. Apoi vine faza agitată, când copilul nu mai stă locului și mama trebuie să alerge după dânsul ca să nu facă vreo boroboață. Cuvintele drăgăstoase sunt înlocuite de veșnicul „nu se poate, fii cuminte” și liniștea și calmul mamei încep a fi puse la încercare. Aceasta e faza elasticului întins.
  3. Această etapă se poate prelungi un timp sau poate trece în următoarea mai agresivă, unde strigătele nu mai contenesc, unde copilul parcă înadins nu dă ascultare acestora și din răbdarea mamei se alege praf când răbufnește într-un mârâit abia reținut „vino `ncoace, că nu știu ce-ți fac!!!”, ori altele de acest fel. O numesc faza elastic plesnit .

Și iată aceste faze pot să decurgă de mai multe ori în aceeași zi într-un salon de spital, la aceeași mamă, odată cu evoluția bolii copilului. Ori se pot găsi aproape în fiecare casă unde sunt copii, de luni până vineri.

Răbdarea mea a fost încercată mult în două nopți cât am stat acolo: era cald, spațiu de dormit puțin , eu eram obosită și nedormită, Vladimir scâncea mereu, voia să stea numai la sânul meu, se trezea și începea să plângă și nu ar fi fost nimic grav dacă am fi fost singuri în salon, dar erau și alți copii pe care îi trezea și deja ei începeau să plângă… am trecut prin toate fazele de mai sus și nu mi-a plăcut de mine în ultima fază.

Fierbeam de frustrare că nu puteam să îl ajut, mă simțeam eu însămi un tomberon necurățat, și îmi revărsam neputința asupra copilului meu, care nu înțelegea de ce mama lui a devenit atât de nervoasă.

Atunci, mi-am dat seama că copilul la care strigam, era exact același pe care cu câteva minute în urmă îl cuprindeam la pieptul meu și încercam să îl liniștesc, iar eu sunt aceeași mamă care a plâns când l-a născut și care îl iubește mai mult decât orice. De ce permit atunci fazei trei, acea cu frustrări și nervi să pună stăpânire pe mine? De ce eu, cea care mi-am promis că voi crește copilul în iubire și îl voi strânge la piept când va fi neliniștit, de ce strig și îmi vărs oboseala și furia pe copilul meu?

Uneori am impresia că acest dualism, al mamei iubitoare și grijulii și a celei furioase, există în toate mamele, doar că la un moment dat, faza elasticului întins și plesnit ocupă mai mult teren în eul nostru și noi nici măcar nu observăm cum se întâmplă asta.

De asta, m-am gândit că ar trebui să îmi amintesc mai des de prima fază, de cea în care îi sorbeam privirea copilului meu, cea în care am înțeles că el este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu și atunci când va face năzbâtii (și ele abia încep) să mă gândesc cum ar fi reacționat eu-mama de atunci. Bănuiesc că aș fi zâmbit și aș fi încercat să memorizez acele momente.

Vreau să limitez și să alung maximal posibil faza trei din viața mea de mamă și voi reciti acest text când voi uita.

Dacă v-a plăcut acest text, faceți share, să ajungă și la alții 🙂  Puteți urmări mai multe pe pagina mea de Facebook și Instagram.

Vă cuprind.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s