Micile noastre lucruri mari

Începuturile sunt întotdeauna frumoase și înălțătoare când crezi că poți atinge tot ce ți-ai dorit vreodată: e suficient să încerci doar, îți amintești atunci, ți se mai dă o șansă!

Fie e vorba despre un început de an, un început de carieră, de viață de familie, sau un început de săptămână, o nouă zi din viața noastră, este un motiv să spunem mulțumesc pentru mica șansă de a face lucrurile frumos, cum trebuie. Nu-i așa?

Și lucrurile mari încep de la cele mai mici amănunte. Rutina zilnică, de exemplu. Citisem mai înainte ceva despre faptul că deprinderile noastre sunt cele care , în definitiv, ne ghidează cursul și numai de noi depinde dacă acesta este unul de succes sau nu chiar.
Rutina noastră de dimineață, sau de peste zi este suma acelor lucruri mărunte pe care le repetăm zi de zi ca un automat dar, fără de care, ziua noastră nu ar fi completă, sau noi nu am funcționa la cel mai înalt nivel.

Cu ce vă începeți voi diminețile?

Pentru mine încă este un mic haos de dimineață, pentru că noi cu Vladimir avem program liber toată ziua :D, de aceea nu este ceva grav dacă nu apucăm să mâncăm fix la 7 sau 8 dimineața, sau dacă jocul ne fură din primele clipe ale dimineții, când ne trezim și avem poftă să facem o tăvăleală prin perne și să ne alintăm un pic încă în pijamale.

Dar simt nevoia să fiu mai organizată, simt că nu reușesc să fac tot ce vreau peste zi, pentru că e cam complicat să faci de mâncare, de exemplu, într-o oră, când ai toată vremea pe cineva legat de fusta ta, care e dornic să facă fix ceea ce faci tu, să bată cu lingura fix în cratița de pe foc, nu în alta goală, că e prea lipsit de „action” și adrenalină altfel 😀

Ei, și cum ziceam: am nevoie să îmi planific mai bine timpul. Niciodată nu am fost prea pricepută în a construi tabele și planuri și a împărți ziua pe bucăți bine definite, oricum planurile mele de acasă nu coincideau cu cele de la târg, dar lucrurile s-au îmbunătățit, oarecum, atunci când am început să muncesc ca reprezentant medical. Atunci am devenit un pic mai conștiincioasă, îmi făceam planul muncii din timp și mă străduiam să îl respect, alegeam locurile pe care le vizitam ca să fie „într-un drum”, pe scurt, ca la carte.

Apoi am devenit mamă și spiritul meu organizatoric s-a ramolit, bietul de el, pentru că funcționam bazându-mă doar pe instinct și pe ceea ce îmi spunea el că e prioritar la momentul respectiv. Puteam să renunț la spălatul veselei, sau la strânsul cu aspiratorul, sau la cafeaua mea de dimineață, dacă cel mic avea nevoie de mine: eram la ordinile lui în fiecare minută. Eu chiar știu cum e să îți facă soțul o cafea cu lapte gustoasă, dimineața și să dai peste ea abia pe la chindii. Eram cam dată peste cap, pentru că chiar și la 28 de ani nu te învață nimeni cum e să faci față primului tău născut, mai ales, dacă vrei să faci totul bine.

Ceea ce nu m-a învățat nimeni este că oricât de grea nu ar părea viața cu un nou membru în familie, totul revine pe făgașurile sale după primele luni și nu e decât o chestie de acomodare reciprocă. Și cel mai important, nu e obligator să renunți la lucrurile care îți fac plăcere și îți aduc o stare de bine, doar pentru că tu- super Mama grijulie, crede că pe copil îl deranjează dacă praful nu e șters de 3 ori pe zi, ori că nu ai făcut felul 1 și felul 2 la masă, ori că ai privit un video interesant în loc să stai cu ochii pe el în fiecare secundă.

Am început să mă simt mult mai bine și mai împăcată cu mine însămi când am reușit să fixez o rutină, cât de cât, posibil de menținut, care nu încurcă nici unui membru al familiei mele( e cu excepții, pentru că nimeni nu-i perfect și nici n-ar trebui să fim, mai ales că flexibilitatea este un atu puternic pentru mămici, atunci când imprevizibilul te urmărește de pretutindeni).

Așadar, am hotărât să împărtășesc cu voi ce cuprinde în general o zi obișnuită din viața mea de mamă, soție, fiică, soră și acum și blogger cu acte în regulă 😀

Dimineața

Nu întotdeauna reușesc, dar îmi place să mă trezesc cu vreo oră, două, înaintea tuturor, ca să savurez din liniștea casei, să îmi fac în tihnă „ritualul” nu prea complicat de îngrijire a feței, apoi îmi beau paharul cu apă rece . Acest pahar face minuni cu tenul tău, mai ales dacă ai un tip de ten uscat așa ca la mine, așa că, chiar dacă sunt mai uitucă un pic de felul meu, mă străduiesc să nu sar peste acest moment. Ar fi ideal dacă îl poți bea cu niște suc de lămâie proaspăt stors, dar cum Vladimir are un pic de reacție alergică la citrice, eu mă limitez la apa plată, Făcătoarea de minuni.

Și cât aștept să îmi fiarbă apa pentru ceai îmi scriu paginile mele de dimineață. Ce sunt paginile de dimineață? Este un fel de descărcare a creierului de toate reziduurile acumulate peste noapte, sau din ziua precedentă, care te ajută să vezi pe ce, de fapt, cheltuiești tu energia în tot timpul zilei. Am citit despre ele în cartea Juliei Cameron „Cum să eliberezi artistul din tine. Calea artistului către o creativitate superioară”.

img_20190110_230514~2

Regula e să scrii 3 pagini cap-coadă despre toooot ce-ți trece prin cap la momentul dat, ai putea să umpli paginile doar cu „vreau să dorm”, dacă asta îți ocupă creierul și nu-ți dă pace, într-un cuvânt : „eliberează-te!” (sau „free yourself” în limba omenească). Mie îmi par foarte utile și îmi place să le scriu.

Apoi pregătesc micul dejun, îmi petrec soțul la muncă și urmează Ora de curățenie. Sigur ar putea dura cu mult mai puțin, vreo 20 de minute ca să srâng paturile, să pun în ordine baia și bucătăria, dar, așa cum eu fac totul cu micul meu Ajutor Vladimir, păi toată treaba se cam întinde. Și se întinde plăcerea asta împreună cu jocuri, giugiuleli și chiote (ale lui de fericire, ale mele de frustrări :D), uneori încape aici și o plimbărică până la somnul lui de amiază și timpul meu de citit (în sfârșit!)

Miezul zilei

E de la sine înțeles că savurez acest somn binecuvântat al copilului meu (care poate dura cu ceva noroc și cu sânul meu alături până la 3 ore) cu nesaț. Și uite aici sistemul meu organizatoric o ia razna- nu știu de ce carte să mă apuc, pentru că mereu am începute câte vreo 3-4: să fie una de ficțiune, să fie nonfiction, să fie despre parenting, să fie de psihologie… ah, atâtea posibilități și atât de puțin timp! Și atunci rup 30 pagini din roman, 10 de parenting și un ochi îl arunc peste cartea nonfiction de pe noptieră.

Paf! Timpul s-a dus, Vladimir face ochii mari și reîncepe giugiuleala, prânzul, plimbarea, pregătirea, cu peripeții, a cinei, până vine tati de la muncă.

Seara

Serile sunt despre reîntregirea familiei 😀 apoi gura mea nu obosește să povestească toate lucrurile mărețe pe care am reușit să le facem peste zi împreună cu Vladimir. Și ca să mă liniștească, soțul meu mă trimite să fac baie cu multă spumă împreună cu amantul meu e-readerul (o minunăție a tehnologiei, vă zic eu, atâtea cărți care nu se udă încap în el!) urmează iarăși un mic ritual de îngrijire a feței și timpul cu jocuri pe covoraș și râsete cu băieții mei.

Cu puțin noroc Vladimir adoarme înainte de ora 10 seara, și atunci urmează să petrec o oră scriind ceva pentru blog, dacă nu am reușit să fac asta de dimineață.

Iată cam așa arată o zi din viața mea extrem de obișnuită și cu siguranță ca la multe mame. Dacă totuși ai găsit unele „trucuri” (tips&tricks) utile, care vor putea să îți îmbunătățească viața de zi cu zi, am să mă bucur foarte tare.

Și dacă tot vorbeam de începuturi, păi anul acesta vreau să îmi ofer șansa de a-mi organiza mult mai bine timpul, de a-mi face un plan al zilei, care să mă ajute să petrec timp calitativ cu piciul meu, dar în același timp să nu neglijez micile mele plăceri nevinovate (cetitul și scrierea :D) și să ofer mai mult alint corpului meu, sărmanul, eventual să merg la sală, măcar o dată pe săptămână (dar nu bag mâna în foc, deși aș fi foarte brăvuță dacă aș face-o)

Și pe final vreau să propun un exercițiu de imaginație: împarte o foaie în două, pe o parte scrie lucrurile pe care obișnuiești să le faci acum în rutina zilnică, pe cealaltă parte scrie ceea ce crezi că ai face zilnic, dacă ai avea, un milion de dolari, de exemplu, sau oricare sumă ți se pare respectabilă. Apoi compară aceste liste, dacă cea mai mare parte a lucrurilor coincid (diferența constând doar din calitatea sucului băut, sau dimensiunile frigiderului sau a casei în care locuiești) atunci, uraaaa ești un om fericit, pentru că alegerile tale sunt cele care te fac să fii mulțumit de ceea ce trăiești acum, fără să aștepți să se întâmple un „dacă” în viața ta (mai mult despre „sindromul” De-aș avea poți citi în articolul meu de mai înainte, cu același nume).

Dacă acest articol ți-a lăsat o umbră de zâmbet sau un gând bun, distribuie-l mai departe. Poți urmări mai multe pe pagina mea de Facebook și Instagram.

Vă cuprind.

Un gând despre „Micile noastre lucruri mari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s