Sunt o mamă relaxată, sau doar lenoasă?

Mă gândesc des, dacă ceea ce fac ca mamă este corect sau suficient pentru fiul meu.

Dacă nu mă ocup prea puțin de „cultivarea ” intelectuală a lui, chiar dacă ne petrecem tot timpul împreună, uneori îl las să se joace singur, ca să mă ocup și eu de treburile mele.

Încerc să îl învăț ceva nou, o culoare, o acțiune, un cuvânt, dar el nu prea repetă după mine și se plictisește dacă face un singur lucru repetat. Vladimir are 16 luni acum și eu tind să îl compar cu alți copii care la aceeași vârstă fie încep să spună câteva cuvinte, fie deosebesc culorile, fie arată pe degete ce vârstă au, fie merge la oală singurel etc.

Mă învinovățesc că nu-i acord atenția maximă, că trebuie să ne ocupăm mai intens împreună, că trebuie să-l învăț mai multe lucruri ca să nu rămână „în urma” celorlalți copii.

Așa suntem noi mamele, supuse unei competiții, nedeclarate oficial, de ”cine are cel mai deștept și super dotat copil”. Și dacă stați să ascultați discuțiile mămicilor în parc , o să vedeți că fiecare tinde să se laude cu performanțele copilului său: cel mai rapid, cel mai dezghețat, cel mai șmecher, cel mai inteligent, cine vorbește mai bine, cine dansează mai bine, cine citește, cine joacă jocuri electronice mai complexe etc.

E normal să ne lăudăm copii, e și de înțeles, fiecare își vede puiul său deosebit, unic și așa este. Tocmai de asta nu trebuie să uităm , că fiecare își are ritmul său de creștere și dezvoltare.

Uneori în goana noastră de a demonstra Lumii și nouă înșine ca avem cel mai deștept și mai dotat/talentat copil, tindem să îl încărcăm cu sarcini și sarcini, să facă, să dreagă, cercuri și concursuri, de la vârste prea fragede. Uneori. Uităm că cel mai de preț lucru pe care îl putem dărui copilului este un pic din timpul nostru, un spațiu mic de nimică- facere, sau să îl lăsăm să-și caute de joacă printre cratițele noastre. Uităm să îi lăsăm să fie copii și îi târâm prea repede într-o lume a adulților cu atât de mulți trebuie(să citești, să scrii, să desenezi, să mergi la dans, să faci curat, să fii cuminte, să fii ordonat, să fii responsabil, educat, la locul tău etc).

E clar că copii au nevoie să învețe aceste lucruri, și o vor face , cu siguranță, doar că mă gândesc că nu e bine să grăbim treaba, să forțăm acolo unde nu e nevoie decât de o încurajare de la distanță (dar vă spun cum mă descurc cu detașarea când mai crește Vladimir 😉 ).

Eu încerc să observ care este tendința copilului meu, ce îi place să facă la moment și să încurajez acel pas, dar fără a insista prea mult.

Apoi mă întreb: „sunt eu așa relaxată și super-mommy sau sunt doar lenoasă și trebuie să fac ceva cu asta?”

Cu aceste gânduri în cap, am început să răsfoiesc cartea „Cum să cultivi creativitatea copiilor” de J. Cameron în colaborare cu E. Lively și spre marea mea surprindere, toate exercițiile și tehnicile recomandate sunt pentru copii cu vârsta după 2-3 ani. Până atunci, copii sunt încurajați să fie lăsați să se joace în ritmul lor, să aibă spațiul lor de joacă, să-și creeze propriul haos și să descopere lumea așa cum simt ei. Mai mult, părinții sunt sfătuiți să-și ofere lor înșiși cât mai multă libertate fără a se simți constrânși să facă lucrurile perfect. Aceasta va duce la armonie cu cel mic.

IMG_20181203_132410

Mi-a plăcut foarte mult o frază peste care am dat în capitolul despre „Cum să cultivi limitele”(poate pentru că noi alegem informația care ne întărește convingerile?): „Copilul care este exagerat de controlat își pierde plăcerea de a se juca. Artiștilor de toate vârstele le place să se joace. Joaca implică dezordine.”

La cartea asta cu siguranță voi mai face referință în viitor, prea multe idei bune are ca să nu fie împărtășite 😉

Iată cum am ajuns să îmi alung vinovăția când stăm cu Vladimir pe covorașul nostru de joacă și „pierdem timpul împreună”: el se joacă cu mașinuțele lui, când mă vede că iau o carte să citesc își ia și el una sau vine la mine să-mi arate cu degețelul pe pagina mea ceea ce el crede că trebuie să aflu, îmi imită sunetele și intonația când citim povești, dar nu știe să arate vârsta și nu știe (încă!) cum face pisica sau cocoșul.

Voi cum cultivați erudiția și creativitatea copiilor voștri? Ce jocuri aveți, cum faceți să vă simțiți bine ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s