De-aș avea…

Vă amintiți poezia lui Eminescu „De-aș avea”? frumoase versuri:

„De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor”

Și mă bate gândul că noi toți, ne cam trăim viețile cu un soi de regret, care ne face să scăpăm din vedere ceea ce avem deja.

„Dacă aș avea casă mai mare, dacă aș avea o mașină, mai mulți bani, mai mulți prieteni, mai multe posibilități, dacă m-aș fi născut în altă țară, dacă aș fi avut soț, dacă aș fi avut copii, dacă nu aș fi avut soț și copii, dacă aș fi învățat una sau cealaltă, dacă aș fi avut alți părinți etc., etc. atunci aș fi fost împlinit”.

Adevărat?

Toți acești dacă ne fac să credem că fericirea este, cumva, condiționată de niște puncte fixate la noi pe creier, și „dacă” aceste puncte nu se îndeplinesc, atunci vom continua să trăim nefericiți.

V-aș propune acum să întocmiți pe o foaie, o listă cu toate condițiile pe care vi le creați, aproape inconștient, și să o citiți cu voce tare-încercați să auziți aceste cuvinte și să le treceți prin sine: sunteți siguri că ele vor rămâne în picioare după o analiză obiectivă? și mai ales, de multe ori este vorba despre lucruri care nu depind direct de noi, pe care nu le putem influența oricât am vrea, sunt fapte împlinite deja. De asta, rupeți această listă și scoateți din cap toți acei dacă, care ne împiedică să facem ceva cu realitatea.

„Dacă aș avea eu corpul tău, mintea ta, talentul tău, puterea ta, job-ul tău, soțul tău/soția ta, copilul tău ”, sunt cuvinte măgulitoare, pe care uneori le auzi de la oameni nu prea mulțumți cu viața lor, și atunci vrei să-i scuturi nițel și să le spui: „Dar n-o ai, tu nu ai viața mea, tu o ai pe a ta și fă ceva cu ea reieșind din resursele pe care le ai!” Totuși, zâmbești vag și zici mulțumesc, că, na, suntem prea educați ca să aruncăm așa adevăr în față.

Nu cred că e vorba despre invidie, mai mult e despre imaginea perfectă pe care o vedem pe toate platformele de socializare și care miroase a fericire continuă. Când postez poze cu copilul meu curat și liniștit , nu înseamnă că el e toată vremea așa, nu înseamnă că eu nu am momente când îmi pierd răbdarea și casa mea arată ca un teren de luptă cu strigăte nefondate.

Și apoi, fericirea nu este o ceață în care te cufunzi și trăiești acolo fără să respiri aerul realității.

Dimpotrivă, fericirea este ca o axă sinusoidală repetitivă pe parcursul vieții : sunt micile fleacuri care ne fac să zâmbim , sunt diminețile agitate când întârzii cu copii la școală și alergați haotic prin casă, sunt țipetele copiilor tăi, sunt momentele când ți-a reușit o oră bună la sală, când ai gătit ceva și familia îți savurează gustoșenia. Fericirea este o avalanșă de clipe ce vin și pleacă, nu trebuie să o lăsăm neobservată, cu mintea ocupată de numeroși dacă.

Recent am dat peste un canal de Youtube, care e pe placul meu și mă face să savurez toate aspectele vieții mele și în același timp să aspir spre ceva mai mult muncind asupra felului meu de a fi , asupra educației mele- unicul lucru care nu se deformează oricât de multă informație ai turna în el. Vedeți aici postarea video care m-a inspirat azi 🙂

Aș vrea să vă îndemn să lăsăm versurile (De-aș avea) să fie doar o încântare a simțurilor noastre romantice, fără să facem din ele  un Motto conform căruia să trăim.

Vă cuprind. Pupici.

 

Un gând despre „De-aș avea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s