Cum să fii o mamă „zen”

Fiecare dintre noi, are nevoie de spațiul său intim, un loc cu tine însăți unde să te simți liber și unde ceilalți nu vor avea acces.

Și poate să nu fie vorba despre un spațiu fizic, ci mai mult, de un timp în singurătate și intimitate cu tine însăți.

Odată cu apariția copilului, acest spațiu, pentru noi mamele, devine aproape inexistent, devine greu sau imposibil de câștigat.

Copilul tău, Iubirea vieții tale, cel mai scump, cel mai drag și mai important Om s-a născut și tu simți că el are nevoie de tine, că el depinde de tine și automat crezi că respirația lui devine și a ta, că fără tine, peste el pot da toate necazurile odată și nu vrei să faci un pas de lângă dânsul.

Îl sorbi din priviri și te miști prin casă cu excrescența asta în brațe, îl cari peste tot că nu ți-e greu, Îl iubești! Și vrei să fie cu tine, să-i simți mirosul e o binecuvântare, eu știu asta, am simțit-o!

Pe nesimțite, te transformi în leoaică: simțurile se acutizează, scornești cele mai groaznice scenarii în milisecunde, de asta vrei,tot timpul, să-ți protejezi puiul de toate și de toți, uneori chiar și de tatăl lui. Știu cum e, am simțit pe pielea mea.

Eu priveam cu ochi de vultur pe toți care-mi luau copilul în brațe și făceam eforturi să nu strig la fiecare: „vezi cum îi ții capul, mai atent cu spinărușa, nu-l întoarce, nu-l forța, nu-l ține așa, nu-i da asta, nu, nu, nu…”. Voiam să fac totul singură, eu știam cel mai bine, eu eram MAMA.

Nu știu dacă toate mamele sunt așa, dar bănuiesc că multe trec prin astfel de faze și e foarte greu, pentru mine, cel puțin, să fiu permisivă, să-mi înfrânez ultraprotectivitatea,să mă detașez un pic, pentru că tot ce e prea mult nu face bine.

Nu chem acum la neglijență și indiferență-asta este o altă extremă și eu încerc să evit extremele, încerc să găsesc un echilibru în ceea ce fac și gândesc.

Eu vreau ca fiecare dintre noi să-și redescopere intimitatea, acel spațiu în care ne simțeam singure și bine cu noi însene (zic de o baie îndelungată ca să-ți pui pe corp toate cremele și măștile posibile, fără ca cel mic să te tragă de poalele halatului, zic de momentul tău de dimineață, ca să-ți savurezi cafeaua, ascultând un podcast care îți place, citind o cărțulie,sau răsfoind o revistă și alte momente de liniște cu tine).

Ar fi frumos să faci asta fără să te simți vinovată că l-ai rupt de la pieptul tău protector pe cel mic. E chiar normal să-ți dorești asta și să te simți și bine câteva minute fără copil, atunci nu te vei simți epuizată, imaginându-ți că toți trag de tine și că ești sclavă.

Secretul  ca să rămâi „zen” , fără să zbieri feroce la copil un  ”lasă-mă în pace, m-ai săturat, ce mai vrei acum !?”, este să-ți lași partenerul să preia periodic frâiele: implică-l pe tatăl copilului în jocuri cu piciul de timpuriu, din primele clipe, nu-l lăsa pe dinafară, nu-l scoate din viața voastră, ca apoi să cerșești măcar o clipă de răgaz. Copilul se va simți bine, să știi, și tatăl la fel, iar dacă au nevoie de tine vei fi acolo, la o mică distanță.

Ei trebuie să învețe să comunice și să se simtă bine unul în compania altuia, nu fi egoistă și împarte cu soțul tău din frumusețea de a fi părinte.

Și dacă nu ai partenerul alături, încearcă oricum să îți oferi spațiul tău: lasă-l pe o oră cu bona, cu bunica, mergi la salon și vei veni acasă cu atâta energie că vei putea răsturna munții cu piciul tău. Veți avea ambii de câștigat din asta, pentru că copilul tău are nevoie de o mamă calmă și echilibrată (uneori și cu o mică distanță între ei), nu de una, de care nu se dezlipește, dar frustrată și enervată.

Mă surprind uneori că mă complac într-un fel de autovictimizare: „vai, dar sunt cu copilul, nu pot să ies, nu pot să mă machiez, nu pot să scriu, să vorbesc, să nu mai știu ce” și aștept ca ceilalți să-mi zică „sărmănica de tine, cum te jertfești tu pentru el”. În realitate nimeni nu are nevoie de „Jertfa” asta, totul se petrece doar în capul meu, toată jertifirea asta e doar o scuză de a nu face nimic cu viața mea.

Atunci îndrept spatele și fac un pas micuț: îl las pe Vladimir să se joace în țarcul său 10 minute și mami își regăsește spațiul său, mai scriind ceva, mai citind ceva, mai dându-și cu o cremă pe față 😀

Voi cum reușiți să vă păstrați intimitatea și să aveți un echilibru în casa voastră? Mi-ar plăcea să împărtășiți în comentarii , tot ce vă ține pe linia de plutire și vă face să fiți cele mai bune mame pentru picii voștri.

Un gând despre „Cum să fii o mamă „zen”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s