Chemarea copilului din tine

Bang! azi m-a lovit inspirația în moalele capului- am amețit și până să mă trezesc, am scris un strigăt al copilului din mine(și al copilului meu).

Urmează, așadar, partea teoretico-critică și partea lirică a Boom-ului meu de inspirație.

Critica:

Aud tot mai des replici bine intenționate ale unor părinți, bunici, oameni fără vreo legătură oarecare,  toți dornici să educe un Om bun, cu responsabilități : „Ești mare deja, tu trebuie să Lași jucăria , tu trebuie să ai grijă de  Una , tu trebuie Alta”.  De ce? De ce trebuie?

De ce îi închidem pe copii noștri în limitele prea strânse ale unui Trebuie care, în realitate, nimănui nu-i trebuie?

Doar pentru că mai ai un copil mai mic, nu înseamnă că cel mai mare se face vinovat că s-a născut primul și acum suportă consecințele unei responsabilități premature. El (primul) rămâne copil!

Lăsați copilul să fie copil și nu un adult imperfect în miniatură. Iertați-i gelozia, egoismul și dorința de a vă sta în brațe- el vrea să vă simtă iubirea și protecția, să fie al vostru. Nu-l împovărați cu griji care nu sunt ale lui, ci ale părinților (să stea cu cel mic, să nu-l supere, să nu-l lovească, să își împartă jucăriile).

Eliberați copilul de nesfârșitul „nu se poate”- în lumea aceasta a noastră (dar mai ales, în lumea lor, unde unicornii încă mai zboară și dragonii mai dau târcoale caselor adormite) totul este posibil! Permiteți-i  să vrea.

Și acum partea lirică, strigătul propriu-zis:

Lăsați-mă să mai fiu copil!
Nu pot să mai aud cum îmi trosnesc responsabilitățile-
Se chinuie sărmanele să crească, să crească…
Să fie mari și pline,
Să alerge mai rapid târâte  de un TREBUIE,
Ce-mi bubuie în cap,
Care coboară apoi și îmi lovește fluturii din stomac.
Am fluturi sensibili, să știți!
Sunt verzi și galbeni, sunt mari, și bătrâni
Nu-i greu să-i ai (dacă vă întrebați),
Sunt chiar ușori, sunt liberi…
Ei, na, mai zboară ei câteodată  în cap-
Și atunci scriu.
Lăsați-mă să fiu copil!
Să-i spun mamei poveștile mele,
Să-mi strâng jucăriile în poală,
S-alerg desculț până la școală,
Să stau noaptea pe prispă cu tata
Și să mă știu răsfățată.
Eu vreau să am un copil!
Să fie liber și plin de mine și taică-său,
Să-și crească proprii fluturi în stomac-
Să-i colorăm împreună în roșu de mac
Să alungăm norii și TREBU(IE)rile GRELE
Spre stele, să plece singure spre ele!
Să rămânem goi și mici,
Să rămânem plini de fluturi colorați și de libertate!

Vă cuprind! Rămâneți colorați 😉

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s