Despre sfaturi

Ați simțit vreodată dorința acută de a da sfaturi? eu cred că este în ADN-ul nostru pornirea nestăvilită de a spune tot ce putem și a ne da cu părerea la orice subiect.
Or, asta fac eu aici- arunc cu sfaturi în stânga și în dreapta, fie că m-a întrebat cineva, fie că pur și simplu așa de tare îmi doresc eu să ”Share„uiesc cu voi trăirile mele, bucuriile mele, nedumeririle mele uneori.
Sunt aici (pe pagina asta, la care sper să vă abonați)- ca să împărtășesc din ceea ce văd și simt eu pentru ca cei care văd și simt la fel să se regăsească și să nu fim singuri pe lumea asta, să fim comunitatea celor care văd și simt la fel.
Bun, sfaturi, sfaturi…
Mi-aduc aminte de primele zile când am venit acasă de la maternitate: cu un corp pe care nu-l recunoșteam ca fiind al meu (că nici gravidă nu mai eram, dar nici nu revenisem la forma anterioară de suplețe și grație și …WOW ); cu un copil prea mic ca să știu ce să fac cu el, dar cu o dorință de nezdruncinat de a mă descurca singură -Eu sunt Mamă! și cu o ploaie de sfaturi pe capul meu!
„Hrănește-l mai des”,„mai dă-i praf că nu adaugă”, „să-l alăptezi la 3 ore”, „să nu dormiți împreună”, „îmbracă-l mai gros”, „scoate-i căciulița”, „schimbă-i scutecul-eu cred că îl deranjează”, „ridică-l în funduleț”, „vezi că e cam frig în casă pentru băiță ”(asta la mijloc de august), „mai strânge-ți burta ceea cu ceva să nu se lase” etc.,etc.
Și toate aceste sfaturi nu erau din rea voință, ori din lipsă de ocupație, ci dimpotrivă, lumea este încredințată că tu-ca tânără și neexperimentată mămică ai nevoie să știi ceva din experiența lor -de nu atât de tinere, dar mult mai experimentate mămici.
Uneori voiam să povestesc și eu despre copilul meu, să mă laud că m-am descurcat cu una sau altă problemă, să vorbesc și eu despre durerile mele când drept răspuns „experimentatele mămici” îmi scurtau relatarea cu frumoasa replică: „tu ca tu, da’ euuu”.
Dar nu le învinovățesc defel, pentru că fiecare Mamă vrea să fie ascultată, să vorbească despre copilul ei și despre experiența sa unică de a da naștere unei ființe vii , care pentru ea rămâne un Miracol mai mare decât celelalte miracole mici ce se plimbă de mână cu mamele lor.
M-am pomenit și de partea cealaltă a taberei , când nu mă puteam abține fără să spun vreo câteva sfaturi izvorâte din intenții bune și din dorința acută de a fi acolo: prezentă, văzută și apreciată pentru că sunt Mamă.
Azi vă chem pe toți să ascultăm , să învățăm să fim în aceeași oală , să tăcem și /sau să ne îmbrățișăm cu drag ființa aproape de noi care vrea să fie auzită.
Ar fi prea mult să ne apucăm să înțelegem pe toată lumea, dar am putea începe să nu mai judecăm și să ascultăm cu inima deschisă, fără să mai băgăm un sfat pe ici, colo (decât dacă ni se cere,bineînțeles).
PS. Și un sfătuleț de final: citiți cartea „Educația copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greș)” de Meg F. Schneider , pe care o găsiți aici și aici, are niște sfaturi super tari,
care merită a fi puse în aplicare. Vă cuprind!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s