La musique…

Îmi place atmosfera de sărbători ce cuprinde fiecare casă odată cu venirea iernii, e o liniște îmbietoare și în același timp mă furnică buricele degetelor să mai nasc vreo idee- doua pe hartie, și îmi vine să dansez. Îmi plăcea de mică să  dansez în fața oglinzii-mă admiram și îmi făceam de cap cum știam eu mai bine, mai ales că cei de acasă îmi încurajau pornirile prefăcîndu-se că nu mă privesc- astfel căpătam mai mult curaj. Astăzi mi-am redescoperit aceeași vervă și dorință de a dansa, de a mă bucura de iarnă datorită soțului meu, care știe pe ce ”cântece” să apese. Și a început cu „Last Christmas” al formației britanice Wham!, care a fost lansat de Epic Records în 1984. În 1984 vă imaginați? Adică părinții mei abia planuiau căsătoria , nici pomină de mine pe lume și totuși este unul din cîntecele mele preferate și cu siguranță încă a mii de oameni. A urmat invariabil ”Let it snow” în varianta  lui Dean Martin și a lui Frank Sinatra, care a apărut pe lume în vara fierbinte a anului 1945! Am mers și mai devreme în 1942 cu cântecelul „White Christmas” a lui  Irving Berlin, care , apropos, în versiunea lui  Bing Crosby a fost cel mai vândut single din lume (peste 150 mln de exemplare). Apoi am ascultat înfiorați The Scorpions cu cea mai cunoscută și consacrată melodie a lor  ”Wind of Change”. Balada din urmă a fost lansată în 1989 ca single, exact în mijlocul schimbărilor politice pe arena mondială, când fiecare tânăr de atunci spera la un viitor mai bun, la schimbări frumoase ce urmau să vină- lucruri pe care le speră, de altfel, fiecare tânăr la timpul său, doar că atunci, la sfârșitul secolului trecut se nășteau din speranțe și valori – adevărate opere de artă în muzică care vor ajunge să reziste trecerii timpului.
Am simțit niște fiori de nedescris și când am ascultat frumoasa noastră ”Galbenă Gutuie” a soților Ion și Doina Aldea-Teodorovici, într-o versiune melodioasă și interpretată cu suflet de Irina Rimes. Cum te mai răscolește muzica aceasta , cum te mai deschide și te citește… ea nu are un timp,  sau un auditoriu țintă, nu a fost creată ca să se vândă, ci ca să mângâie suflete. Și mă întrebam, la un moment dat, câte din melodiile de astăzi , scoase pe bandă rulantă vor rezista peste timp , ca generațiile ce urmează să le asculte cu aceeași fiori ce simțim noi ascultând muzica secolului trecut. Mă gândeam că e prea mult comerț în artă, prea multe piese ce prind la public îngust și care se trec prea ușor. E clar că unde este cerere este și ofertă- avem partea noastră de vină ca consumatori de ”fast-music” , nu prea ne mai place să ne încărcăm căpucianele cu mesaje profunde, nu mai știm să le digerăm, suntem în goană perpetuă și rugumăm orice ne cade în urechi, uităm tot la fel de rapid, pentru că nu ne mai ating coardele inimii.

 Am încercat să aleg un cântec care ar putea să reziste , hai să zic, 15- 20 de ani, din cele ce apar astăzi, un cântec ce va trezi nu doar amintiri ușoare, ci unul care va atinge suflete în curgerea sa, și n-am putut… ajutați-mă, veniți cu idei de melodii   ce vor rămâne actuale pentru copii noștri peste ani. Ce spuneți?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s