Despre "astăzi" şi alte minuni ale ţării

Mă tot întrabă facebook-ul ce ganduri am… Păi dacă le-aş spune pe toate, fie înnebunesc eu, fie îi fac pe alţii să-şi piardă minţile… Mă doare şi pe mine, ca pe fiecare, nedreptatea în care ne-am înglodat atît de mult şi din care n-o să putem ieşi prea uşor. Nu ştim în cine să mai credem, nu ştim ce ne aşteaptă, nu vedem speranţa şi un popor nu poate exista fără speranţă. Cum putem şti ce cale să apucăm când toţi ne mint, încercând să-şi facă mendrele care şi cum pofteşte. Fiecare încearcă să fugă unde îl vor duce ochii numai să scape cumva de robia în care am fost prinşi ca în cleşte. Proteste? La ce bun? Cine le mai ia în calcul, cui îi mai pasă de ele, cine ne ascultă în general? Fiecare arată cu degetul la cel de alături şi toţi ne ascundem capetele în nisip, mulţumiţi de timpul prielnic şi de soarele ce ne încălzeşte şezuturile… Ţărişoara asta a noastră a devenit o faţă pălmuită de toţi , cu ochi obosiţi care nu mai văd în ce direcţie să privească. Suntem jalnici şi cred că ne-ar plânge de milă toată lumea dacă nu ar durea-o exact în cot de ceea ce suntem şi ce facem noi aici. Nu avem mari bogăţii după care să se răfuiască marile puteri, nu avem nici îndeajunsă minte ca să ne vedem de traiul nostru fără să facem spume din nimicuri şi valuri mari din propria prostie, de aceea nu văd unde ne va duce calea asta a minciunilor,a laşităţilor, a făţărniciilor şi a hidoşeniilor imaculate pe care mergem toţi, destul de pasiv, zi de zi. De unde să mai luăm speranţă dacă suntem un popor eşuat, care, pe lângă faptul că nu-şi cunoaşte originile şi pe sine, nici viitor nu vrea să aibă, pentru că suntem cei care cresc copii, (care prin definiţie trebuie să fie ziua noastră de mâine, crezul şi lumina) cu minciuni şi amăgeli, care le îngroapă visurile de mici cu nesfârşitul „NU” sau „Nu se poate” şi care uită să le insufle dragostea de a cunoaşte ,de a se cunoaşte. Şi acum avem ce avem: sunt împânzite reţelele de socializare cu subiectele de la BAC cu încercari de a se eschiva, de a mitui, de a şmecheri ceva, numai să scape basma curată şi fericiţi să înşele în continuare, mergând în universităţi cu grămada că aşa-i în vogă acum , să fii cu „studii”. Halal de generaţiile pe care le creştem … Aşteptăm forţa tineretului, dar ea este stricată de la rădăcini şi asta mă doare…
Mă întreabă facebook-ul ce gândesc… Mă gandesc că trebuie să vină Ea, Speranţa de undeva, ceva trebuie să se întâmple neapărat, altfel în zadar mai gândesc unele minţi, şi în zadar mai sângerează unele inimi sincere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s