A aştepta sau a nu aştepta…

Uneori mi-i frică de începuturile care mi se oferă: un nou an , o nouă săptămînă, o nouă zi… sunt mici şanse ca să luăm viaţa la propriu de coarne şi să o aducem pe făgaşul corect, dacă o fi existînd unul. Şi de fiecare dată mă gândesc dacă e bine ceea ce fac şi dacă deciziile pe care le iau nu sunt prea grăbite, şi mai ales care e riscul de a rata aceste şanse şi de ajunge să aştepţi altele noi fără să faci nimic altceva. Aşteptarea este, de altfel, kilerul cel mai priceput al timpului (şi aşa limitat), se infiltrează subtil sub pretextul „că doar nu stai degeaba”- aştepţi ceva: o ocazie, o oportunitate, bani, timpul potrivit, persoana potrivită, etc.şi te trezeşti vegetînd în cel mai urît mod, fără şanse de reabilitare, pentru că este o boală care dacă se cronicizează, ajunge să devină incurabilă.
Mă tem de propriile aşteptări, mă tem că am să fiu înghiţit
ă de ele înainte să încep să fac ceva, şi trăsătura asta a mea de a cântări de 70 de ori şi a tăia o dată este o mare bătaie de cap, pentru că mă face să las să treacă tot ce e mai frumos pe lîngă mine, de aceea uneori e bine să tai imediat ce a apărut ideea, să nu aştepţi un nou an, o nouă săptămînă, sau o nouă zi.
Totuşi, am fost născută în zodia nehotărîţilor şi dacă vrei să tragi de timp, atunci roagă-mă pe mine sa iau o decizie în locul tău: am s-o răsucesc pe toate părţile şi am s-o întorc, s-o privesc din toate unghiurile, ca intr-un final să-ţi pierzi tu răbdarea şi să strigi cu lacrimi- „fie ce-o fi, alege odată între alb şi negru, oare să fie atît de dificil?” păi iată pentru mine este- ezit să fac unele lucruri pe care semenii mei le-ar face poate cît ai clipi şi astfel am numai de pierdut.
Învăţ acum să spun DA în primele 30 de secunde cînd aud vreo propunere ca să nu am timp să refuz şi să mă gîndesc prea mult. Şi ca să fac lumină în lucruri trebuie să spun că nu e nimic rău(ba chiar ar fi extraordinar dacă toată lumea ar face asta periodic) să gîndim şi să cîntărim, dar trebuie să acţionăm cîteodată sub influenţa primului impuls, care de cele mai multe ori este mesagerul intuiţiei, şi să vedem unde ne duce valul vieţii.
Am să încerc să spun da si să îmi ofer mai multe şanse de a fi fericită şi de a- mi face viaţa mai cu sare şi piper!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s