Revenire

Sunt încă un novice pe acest tărîm al scrisului, poate nu fac totul aşa cum ar trebui sau poate nici nu există vreo regulă în ceea ce ar trebui, sau nu, să fac, dar mi-am amintit azi de liceu, de dorinţa cu care înghiţeam filă după filă, de verva cu care comentam pînă şi cele mai absurde, la prima vedere, idei, de satisfacţia enormă pe care o simţeam cînd  „năşteam” vreun fragment de text. Scriam poezii şi mi s-a spus atunci că am talent (poate nu au vrut să-mi îngroape elanul de la primele încercări, deşi mie mi se părea că nu fac decât ceea ce se aşteptau de la mine, mă vedeam şablonizată, şi exemplele altor colegi îmi păreau mult mai insirate şi reuşite), dar de ceva timp am renunţat- mă credeam goală şi naivă, şi sufeream de „lipsă acută de inspiraţie”. Adevărul e că imi era doar frică ca să nu par ordinară, vroiam să aduc ceva inedit lumii şi nu mai vedeam în mine fărîma de unicitate pe care trebuie s-o crească în sine un poet. Am auzit ,însă, azi, la o emisiune televizată în cinstea poetului rus Vladimir Vâsoţkii, că naşterea unui poet este un fenomen rar,unic, că talentul trebuie crescut şi alimentat cu credinţă, aşa că am crezut din nou şi am scris…
La început mă atingea aceeaşi îndoială, dar am simţit apoi gustul cuvîntului menit să deschidă lumii un alt tablou,( fie el sortit pieirii sau nu ) care va fi mereu cuvîntul meu şi „cine are urechi să audă”!
Revenire 

De când mă pîndesc îndoielile
De când mă răstoarnă în file un gînd
De-atunci mă poartă ielele
Spre raze deşarte, cu feţe în vânt!



Renasc în păduri şi-n sate cărările
Revin la obîrşii copii din fum
Şi iarăşi cu dor se aprind desfătările
Ascunse prin pâlcuri de iarbă şi scrum.

Am fost creştinaţi de-o simplă dorinţă:
Să plîngem  un plai, să-l creştem în pumni,
Dar azi, ne-am ales c-o răzmeriţă,
Căci suntem flămînzi …şi-ajungem nebuni!

Ne vindem şi, iar, pe la pieţi ne găsim,
Ne place cu gloata să cerem, minţim,
Or, am uitat de nume… pămînt să mai fim
Şi jalnic ne curge prin vene un vin.

Suntem dirijaţi de forţe supreme-
Le spunem destin, istorie,  crez,
Dar suntem, astfel, mînaţi doar în turme:
Să batem pămîntul pentr-un botez!

Şi botezaţi de cer vor fi trădătorii,
Veni-va un foc sa le mistuie zelul,
Să lase în lume doar biruitorii
Acesta trebuie să ne fie ţelul!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s