Numele

Am vorbit azi la facultate foarte mult despre nume. În general erau nişte glumiţe aproape nevinovate despre cum ar putea să ne ajute numele într-o societate, ierarhizată conform provenienţei familiale şi a gradului de rudenie cu indivizii „blue blood” . Şi este destul de straniu, pentru că în epoca democraţiei, în care pretindem că trăim astăzi, numele cîntăreşte aproape la fel de mult ca în timpurile nu prea depărtate ale monarhiei regale, sau poate lucrurile nu s-au scimbat , ci au luat o altă formă? Într-un mod inexplicabil acesta reuşeşte să-şi pună amprenta pe destinul fiecăruia dintre noi, determinînd calea individului într-un anumit fel. Şi dacă eşti născut  într-o familie al cărei arbore genealogic nu se evidenţiază prea mult cu ramuri ilustre şi poziţii înalte, este oare inutilă o încercare de a  rupe tradiţia prin ascensiune ? Dacă e aşa, ar trebui să ne împăcăm cu treapta socială moştenită şi să plecăm capurile smeriţi în faţa celor ce au fost mai norocoşi ca noi, care am fost blestemaţi să privim mereu de jos în sus. Totuşi, consider că este mult mai plăcut să îţi ridici singur numele la nivelul aşteptat, fără să mai conteze de unde a venit acesta, decît să culegi laurii sădiţi de alţii, cu fruntea sus, orbit de propriul orgoliu neargumentat. Încercînd să devenim noi mai buni în ceea ce facem , ne vom putea lipsi de prejudecăţi şi vom creşte!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s