"A fi, sau a nu fi?"

Nu ştiu aproape nimic despre viaţă şi nu cred că cineva ştie…dar imi place la nebunie s-o trăiesc! O fi probabil verva ameţitoare de a arăta ce ai mai bun, de a fi mereu primul în lume-în lumea ta oricât de mică nu ar fi ea pentru că, pînă la urmă, fiecare se crede stăpîn şi poate pe bună dreptate- ne construim cu meticulozitate microcosmosul unde ne simţim în siguranţă, unde nimicurile se izbesc de balonul nostru de sticlă şi nu ne pasă, nu ne mai pasă pentru că ştim că ceea ce avem noi, nu au ceilalţi, că am devenit unici prin selecţie naturală şi nu suntem doar fărîme de humă gânditoare, ci tindem să spunem că creşte în noi un  suflet!
 Acum, în bezna unei nopţi ordinare,cu mii de semeni în jur, ce-şi trăiesc individualitatea nestingheriţi de gîndurile mele (care suferă de insomnie incurabilă) stau totuşi într-o singurătate asurzitoare şi mă întreb de ce? ce am facut greşit, care pas m-a adus pe acest drum? ce alegere am facut ca să mă pomenesc aici? Aş avea nevoie de o super analiză la nivel microscopic ca sa descoper tot ce a fost şi ca să-mi văd greşala, dacă o fi vreuna. Dar merită oare? am ajuns- deci, am meritat…acum important e să fac tot posibilul să trec peste (sau prin) aceasta fără cicatrici prea mari,deşi nu prea văd cum…
Mi-am imaginat dintotdeauna diferite scenarii ale destinului meu, mi-am construit fraze frumoase în gând şi chiar credeam că vreodată am să ajung să le spun cu inima deschisă, avînd drept suport o dragoste curată şi sinceră. Sunt relativ tînără şi ar fi păcat „să pun cruce” pe speranţele mele, dar nu văd decît dezamăgiri şi falsitate. Sunt depaşită la capitolul istorii de dragoste. Nici măcar nu pot inventa una… Şi la ce bun? Lumea şi aşa abundă în exemple dureroase (adevărate sau nu prea), în suferinţe, în declaraţii groteşti, în dulcegării copilăreşti şi iubiri siropoase. Dacă e să-mi aduc şi eu invenţia proaspătă pe tavă, cine va mai gusta din ea, săturaţi fiind de propriile realităţi pe care le înghit cu lăcomie zi de zi?
Am realizat, deci, că iubire ca-n poveşti (romane,filme,scurt metraje,spoturi publicitare-nu contează) nu există!Acestea au fost inventate de omenire servind drept momeală, ce ne-ar atrage prin viaţă, oferindu-i  culoare, un pic de intrigă, un strop de iuţeală, ca să ne placă s-o trăim şi să nu renunţăm la ea decît cu pumni încleştaţi şi ochi scăldaţi în rugă. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s